Hercules Maraton 2011 – raport de cursa

Dupa un drum lung, am reusit sa ajungem totusi vineri seara la timp sa ne ridicam kiturile de concurs. Am aflat ca Lucian Clinciu tocmai era in drum spre statuia din centrul statiunii, terminand astfel extraordinara sa aventura: Trans Carpathian Run.
Dupa ce am salutat prietenii care inca mai erau prin zona de inscriere, am tulit-o repede spre pensiune sa mai apucam sa ne odihnim putin.

Dimineata, plecam spre start; dupa ce parcam masina, ies la o usoara incalzire cu Daniel Musat. O multime de fete cunoscute prin jur. Il vedem si pe Ciprian Balanescu, din pacate e aici pentru ca a ratat inscrierea la un triatlon din Belgia.

3 .. 2 .. 1 .. START

Plec lejer la start, nu vreau sa ma grabesc. Stiu ca e o portiune de sosea si apoi incepe prima urcare. Ma apropii totusi de plutonul din fata, sa nu raman chiar de tot in urma.
Pe urcare o iau la pas, incerc sa ma mentin cat pot, insa ma depasesc destul de multi: Balan, Alex, Radu, Istvan.
Pana la urma a venit si coborarea, asa ca incep sa dau drumul la picioare, aici e zona mea :D. Pana in Pasul Cracul Teiului ii ajung pe Alex, Zsolt si Istvan. De acolo a urmat o coborare foarte in viteza pana in Bogaltin. Eram incalzit si obisnuit pe coborare, asa ca am dat drumul cat am putut la compas. Reusesc sa ii depasesc pe Balan si pe Gica.
Aici bag repede niste energizant, un gel si niste portocale.

Cand il zaresc pe Balan, am zbughit-o repede. Urma o urcare sustinuta, stiam ca ma va ajunge, speram doar sa ma mentin cat mai mult in fata.
Ma opresc, totusi, la un rau sa imi ud sapca, urasc caldura.

E greu la urcare. In 5 minute Balan e deja langa mine, radem/glumim putin si apoi o ia in fata. Trebuie sa mai fac antrenamente la deal, sunt cam varza. Ma uit in spate macar sa nu ma ajunga si altcineva. Din pacate, ma ia si Bogdan Sulica. Acum sper sa nu ma ajunga nici Gica, ma tot uit in spate cum se micsoreaza distanta. Nu se termina odata urcarea asta :(.

A doua coborare

Din Saua Ciumerna incepe a doua coborare, aici speram sa ii ajung pe Balan si Bogdan, dar incepe sa ma deranjeze destul de tare unghia mare de la piciorul drept. Incerc sa ignor durerea, dar usor incep sa trec de la bombanit la urlat de durere. Nu mai injur ca un birjar ca la Prima Evadare, ocazional mai scap cate un FUTU-I.
La postul din Inelet, ma ajunge Maier Valentin. Bag repede niste izotonic si incep alergarea cu Valentin in spatele meu.
Dupa ce m-am plans de caldura pe traseu, acum incepuse un vant foarte fain, dar care a adus cu el si o ploaie sanatoasa cu grindina. Nu m-a suparat foarte tare, ii dadeam usor inainte. Balti, noroaie, nu conta: coafura rezista. Problema era acum ca pe langa unghia belita, incepuse sa ma ia cu oboseala.
Au inceput sa apara semnele kilometrice, care parca mai rau imi faceau, de la unul la altul kilometrul era parca mai lung. Noroc cu Vali care ma fugarea de la spate, daca nu era el cred ca ma moleseam, asa il vedeam ca se apropie si mai storceam un pic de energie sa pastrez avansul.

La CP din satul Prisacina, voluntarii erau veseli si pusi pe glume. Dupa ce ma intampina cu:
– Haide, Bravo! De cand te asteptam!
– Voi ca voi, d-apai eu.
Dupa ce dau sa plec, ma intreaba:
– Cat vrei sa il tinem de vorba pe urmatorul?
– Pe cei din fata daca ii tineati vreo ora era bine.

Ajung si la Biserica Dobraia, dupa o coborare mai abrupta in care am urlat putin de durere, sper sa nu ii fii speriat prea tare pe voluntarii de acolo ;)).
De aici numaram kilometri: 41 .. 42 … hai ca mai e putin .. 43 .. hai ca mai e un kilometru.
Dar cum naiba ca nu se aude nimic. In timp ce ma tot gandeam, am vazut semnul de 44 km si eram inca in padure. Deja mi s-au tatiat toate cele. Unde naiba o fi finish-ul. Acum parca se aude ceva. Cred ca a terminat Balan.

Finish

Vad podul, il trec cat pot de repede si o iau spre finish.
Ma tot gandeam in timpul concursului sa incerc si eu de data asta un zambet ceva la final, ca deobicei ies cu o moaca de zici ca ma fugareste cineva cu parul din spate.
In timp ce urcam ultimul delusor inainte de finish, ma ia un carcel in piciorul drept, asa ca termin cu o fata crispata si mergand sontac. Papucii ei de treaba, asta e data viitoare.

Rezultat final: 5h 02min, locul 7 la general si 5 la categorie.

Impresii si ganduri de final

Hercules Maraton este un concurs foarte fain. Traseul mi-a placut foarte mult, era pe gustul meu: coborari multe si urcari care cu un pic de antrenament cred ca reusesc sa le fac in alergare.
Organizarea a fost foarte faina, de la marcaje pana la voluntarii inimosi din CP-uri. Felicitari Geanina, Alin & company !!

Traseu

Galerie Foto