biciclind prin Berlin

De cand am ajuns aici am ramas suprins de numarul de biciclete care erau pe strada. Stiam dinainte ca vor fi multe, si am mai vazut multe si in Paris, dar parca aici erau si mai multe.
Si pe langa asta am ramas si mai surprins de tipul de oameni care mergeau pe bicicleta, nu erau doar “rutieri” cu echipament “tour de france” si biciclete mai scumpe ca o masina la mana a doua. Erau oameni de toate culorile, de la sporty la costum, de la 5 la 80 de ani, si ce m-a impresionat a fost si biciletele pe care mergeau, foarte multe city-bike-uri ( de dama cum zic unii, cu ghidoane mari si ondulate si frana de “picior” ).

De ce enumar toate astea ?
Pentru ca in Bucuresti acum incearca lumea sa promoveze acest mijloc de transport, si unii incearca sa gaseasca explicatii de ce nu e asa popular. Si multi dau diverse explicatii, dar majoritatea sunt ca nu sunt piste.
Ei bine dupa ce m-am plimbat 2 zile la rand prin Berlin cu bicileta am ajuns la concluzia ca nu asta e marea problema. Oamenii sunt problema. Da recunosc ca aici sunt mai multe piste ca in Bucuresti, dar am trecut si prin multe zone in care nu erau piste, si pe care erau la fel de multi biciclisti.
Oamenii sunt deschisi, le place sa mearga cu bicicleta, nu li se pare nimic anormal sa se urce cu un costum pe o bicicleta.
Oameni care totusi sunt la volan au un respect fata de biciclisti, si le dau intr-un fel prioritate pe drumurile unde nu au pista.
Oamenii de pe biciclete sunt respectosi unii cu altii si nu se uita unii la alatii ce fel de biciclete au ( cum sunt unii care cred ca daca iti iei bicicleta din metro nu esti biciclist ).
Oamenii au renuntat la confortul masinii si folosesc destul de mult bicicleta, vezi multi cu satle-bags pe porbagajul de pe spate in care isi pun cumparaturi sau alte bagaje.

Ar fi multe de spus, dar concluzia mea e ca daca vrem sa aducem bicicleta inapoi, trebuie sa lucram intai la mentalitate si apoi pistele vor venii singure cand vor fi destui biciclisti pe strada.

Cheers.